Tragi-comic.

Bonsoir!

Am revenit dupa o saptamana agitata cu o noua postare,tragi-comica,asa cum spune si titlul.
19.09.2010.Ma intorceam din parc,eram destul de zambitoare.Ma apropiam de casa(drept sa spun,eram fix in poarta vecinului).Dar haideti sa trecem peste detalii.

Trecea un nenea pe langa mine care vorbea singur.Bineinteles ca m-am speriat;eram singura pe strada,nimeni nu ma putea ajuta daca era sa se intample ceva,dar,spre uimirea mea,acel "domn" a trecut pe langa mine si a spus ceva de genul "Doamne,l-ai luat si pe asta la 39 de ani.Ca si ala avea aceeasi grija ca si mine:ce mancam maine! Na ca au trecut 42 de ani si tot nu avem ce manca...".

Ramasesem wow.Chiar m-au impresionat vorbele alea,care in fond,erau vorbele unui om bolnav.

Asa au ajuns unii si in curand asa vom ajunge majoritatea!

Au revoir,mon copains!

P.S:Vreau sa ma chinui cu franceza,vreau sa o invat mai bine zis.

P.S2:Pantofii din imagine costa cateva mii de euro,dar sunt persoane care le-ar cumpara oricand.